- vilegiatura
- vilegiatura s. f. Temporada que se passa fora da terra, a banhos, no campo ou viajando, para descansar dos trabalhos habituais.‣ Etimologia: italiano villegiatura
Dicionário da Língua Portuguesa . 2012.
vilegiatura
Look at other dictionaries:
vilegiatură — VILEGIATÚRĂ, vilegiaturi, s.f. Concediu, vacanţă etc. petrecută de cineva în afara locului său de domiciliu. [pr.: gi a . – var.: (pop.) viligiatúră s.f.] – Din fr. villégiature. Trimis de oprocopiuc, 19.03.2004. Sursa: DEX 98 vilegiatúră s. f … Dicționar Român
vilegiaturá — vb., ind. prez. 1 sg. vilegiaturéz, 3 sg. şi pl. vilegiatureázã … Romanian orthography
vilegiatúrã — s. f. (sil. gi a ), g. d. art. vilegiatúrii; pl. vilegiatúri … Romanian orthography
vilegiaturare — vilegiaturá vb., ind. prez. 1 sg. vilegiaturéz, 3 sg. şi pl. vilegiatureáză Trimis de siveco, 12.01.2008. Sursa: Dicţionar ortografic … Dicționar Român
vilegiaturist — VILEGIATURÍST, Ă, vilegiaturişti, ste, s.m. şi f. Persoană care se află în vilegiatură. [pr.: gi a . – var.: (pop.) viligiaturíst, ă, s.m. şi f.] – Vilegiatură + suf. ist. Trimis de op … Dicționar Român
viligiatură — VILIGIATÚRĂ s.f. v. vilegiatură. Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 VILIGIATÚRĂ s.f. v. vilegiatură. Trimis de LauraGellner, 24.03.2009. Sursa: DN … Dicționar Român
